Pățanii digitale #2: Backup-ul era pe același server

Episodul 2 din „Pățanii digitale” — serie de povești scurte despre zilele proaste ale firmelor fără securitate. Episodul 1, „Factura cu IBAN schimbat”, e aici.

Poveste compusă din situații reale întâlnite în practică. Firma din text nu există.

Povestea

Luni, 7:50, un birou de contabilitate cu 12 angajați, în plin sezon de declarații. Prima colegă ajunsă aprinde calculatorul și găsește dosarele clienților redenumite în ceva ilizibil, plus un fișier text politicos care anunță că totul e criptat și că există, desigur, o soluție contra cost.

Se sună la băiatul de la IT — vine joia, dar răspunde și lunea. Replica lui a rămas celebră în birou:

„Avem backup, stai liniștit — se face singur, în fiecare noapte.”

Avea dreptate pe jumătate. Backup-ul chiar se făcea, conștiincios, în fiecare noapte, de trei ani. Într-un folder numit Backup… pe același server. Criptat și el, în aceeași noapte, cu tot restul. Mai exista și „copia de siguranță”: un hard disk extern — conectat permanent la server, ca să fie comod. Criptat și el.

Nouă ani de contabilitate, arhive și declarații, plecate într-o noapte. Recuperarea a însemnat trei săptămâni de reconstrucție din emailuri trimise, din documentele pe care le mai aveau clienții și din ce s-a putut descărca din nou de la instituții. Termene amânate pe la limită, nervi, două firme-client care au plecat. Răscumpărarea nu s-a plătit — dar nota de plată a fost oricum consistentă.

Ce a mers prost

Backup-ul era o copie, nu o asigurare. O copie pe aceeași mașină — sau pe un disc conectat permanent la ea — e, pentru un ransomware, doar încă un folder de criptat. Programele astea caută explicit tot ce e montat și accesibil: partiții, discuri externe, foldere de rețea. „Avem backup” e o propoziție care nu spune nimic până nu răspunde la întrebarea unde și cine ajunge la el.

Nimeni nu testase o restaurare. „Se face singur” descrie procesul, nu rezultatul. Trei ani de job-uri nocturne care au rulat cu succes n-au valorat nimic în singura dimineață care conta. Un backup netestat e o speranță cu program de noapte.

N-a existat niciun plan pentru primele ore. S-a repornit serverul „să vedem dacă își revine” (nu și-a revenit, dar a stricat șansele unei recuperări mai fine), s-au căutat decryptoare pe forumuri, s-a pierdut o zi întreagă până la prima decizie bună. Panica improvizează; planul, chiar și de o pagină, execută.

3 lucruri de făcut de mâine dimineață

1. Aplică regula 3-2-1. Trei copii, pe două tipuri de suport, dintre care una în altă parte — cloud cu versiuni păstrate sau un disc care stă deconectat. Întrebarea de control e simplă: dacă serverul ar arde azi cu tot cu camera în care stă, ce rămâne?
2. Testează o restaurare — azi, nu „la un moment dat”. Alege un dosar, restaurează-l pe alt calculator, cronometrează. Apoi pune exercițiul în calendar, lunar. Durează 15 minute și transformă speranța în plan.
3. Ține o copie la care ransomware-ul nu poate ajunge. Dacă de la serverul infectat se poate scrie pe backup fără o parolă separată, atacatorul poate la fel de bine să-l șteargă sau să-l cripteze. Copie offline, cont separat sau stocare imutabilă — oricare, dar măcar una.

Morala scurtă

Backup-ul nu e un obicei IT, e o poliță de asigurare. Și ca orice poliță, merită citită înainte de incendiu — nu în dimineața în care afli ce acoperă de fapt.

---

Vrei să știi în 10 minute unde stă firma ta la capitolele care dor — backup, acces, plan de incident? Fă autoevaluarea gratuită. Iar dacă vrei să treci de la scor la plan concret, scrie-ne — primul pas e o discuție de 30 de minute, fără prezentare de vânzări.